SUPRAVEGHERE DIRECTA
Supravegherea directa este metoda cea mai preferata pentru obtinerea de informatii (din motive de calitate) si presupune conectarea directa la un conductor electric sau de semnal. Acest conductor poate fi o linie telefonica, un cablu de retea interna de calculatoare (LAN), un sistem video, sistem de alarma de incendii sau intruziune. Scopul principal in astfel de metode de supraveghere este obtinerea de informatii confidentiale si minimizarea posibilitatii ca supravegherea sa fie descoperita.
Supravegherea directa poate fi impartita in patru categorii:
- Conectarea Hard, se face prin accesul direct, fizic, la o portiune de cablu pe care semnalul util va circula (de exemplu o linie de telefon, LAN sau conductor electric). Acest contact, care de obicei se face prin intermediul unui dispozitiv intermediar (pentru a nu modifica drastic impedanta liniei, in cazul liniei de telefon sau LAN) transmite semnalul util la un loc sigur unde este prelucrat si inregistrat. Acest tip de conectare este extrem de greu de depistat si presupune cunostinte vaste din partea specialistului C.S. si aparatura extrem de performanta.
- Conectarea Soft, consta in modificarea software-ului care ruleaza pe un sistem (de exemplu centrala telefonica sau personal computer), in scopul interceptarii informatiilor confidentiale. In cazul centralelor telefonice se folosesc rutine de service si verificare care nu sunt documentate in manualul de utilizare, dar care sunt cunoscute de specialistii in supraveghere. In cazul personal computerelor, se folosesc mici aplicatii, care se autolanseaza in executie la pornirea calculatorului, sunt rezidente in memorie, au nume extrem de comune si par a fi parte integranta a sistemului de operare. Aceste programe spion, folosesc anumite porturi pentru transmiterea la distanta a informatiei in interiorul LAN-ului sau chiar in afara, in timp real sau sub forma de fisiere. De asemenea, acest tip de programe mai sunt folosite la monitorizarea claviaturii PC-ului, cu consecinte catastrofale. Imaginati-va ca astfel pot fi aflate parole, conturi, efectiv se poate monitoriza si inregistra tot ce tasteaza cineva o zi intreaga, sub forma unui fisier care apoi este descarcat si analizat.
- Conectarea unui dispozitiv de inregistrare, nu este altceva decat un casetofon sau digital recorder si sunt relativ usor de depistat la o verificare C.S. Este similar conectarii hard, dar au capacitate limitata de inregistrare. Un dezavantaj major al acestei metode este ca echipamentul de supraveghere trebuie recuperat. Este un mijloc foarte popular printre amatori si detectivi particulari.
- Conectarea unui dispozitiv emitator, consta in montarea unui emitator in RF (Radio Frecventa). Este un mijloc foarte popular, foarte des folosit si functie de modelul constructiv, mai usor sau mai dificil de depistat. Dispozitivele emitatoare pot fi de mai multe feluri si pot fi impartite in mai multe categorii, dupa modul de conversie a semnalului acustic, dupa banda de frecventa in care opereaza, dupa tipul de modulatie.
Astfel,
emitatoarele cu ultrasunete convertesc semnalul audio intr-unul cu frecventa deasupra pragului audibil al urechii umane (peste 20 kHz) si pot folosi ca mijloc de transport tevile de apa sau calorifer. La receptie, semnalul este reconvertit in audio. Dezavantajul acestui tip de emitator este ca receptia si prelucrarea semnalului trebuie realizate in apropierea locului supravegheat. Tehnologia a fost folosita de spionajul sovietic si cel est german. Astazi este depasita, dar un specialist in C.S. trebuie sa ia in calcul orice posibilitate.
Emitatoarele in RF sunt cel mai des folosite. Datorita tehnologiilor moderne si miniaturizarii, acestea au atins performante greu de imaginat acum cativa ani. Multitudinea de tipuri de modulatie, frecvente purtatoare care se incadreaza intre zeci de kilohertzi si chiar zeci de gigahertzi le fac extrem de greu de detectat. Totusi, aceste emitatoare foarte performante sunt si foarte scumpe si nu si le poate permite oricine, aceasta facand parte din categoria profesionala. Ele nu sunt accesibile persoanelor private si costa sute sau chiar mii de dolari bucata. Desigur, pentru utilizarea acestora iti trebuie si un receptor adecvat, deasemenea extrem de scump. Nivelul de periculozitate este extrem de ridicat.
O alta categorie o reprezinta emitatoarele semiprofesionale, care au preturi care se situeaza intre o suta si cateva sute de dolari. Sunt miniaturizate si eficiente, au autonomie mare si raza de acoperire buna in mediul urban. Sunt accesibile, performante si greu de detectat. La noi sunt mai des intalnite emitatoare fabricate in SUA, Israel si Franta. Au grad de periculozitate ridicat.
Destul de des sunt folosite module de emisie care echipeaza telefoanele cordless si care sunt adaptate pentru supraveghere. Receptia poate fi facuta cu modulul de receptie al telefonului. Depistarea acestora este facila datorita faptului ca functioneaza in benzi cunoscute, frecventele lor neputand fi modificate drastic. Acestea se incadreaza in categoria emitatoarelor artizanale sau "home made". Prezinta un nivel de periculozitate mediu.
Tot in categoria emitatoarelor artizanale pot fi incadrate si cele manufacturate de amatori si vandute la preturi aberante, atata vreme cat componentele din care sunt compuse nu costa mai mult de cativa dolari. De obicei acestea emit in WFM, in apropierea sau chiar in interiorul benzilor radio FM normele CCIR sau OIRT. Acestea pot fi receptionate cu un aparat de radio obisnuit, foarte putin modificat sau chiar deloc. Au nivel de periculozitate scazut si sunt extrem de usor de detectat.
Dispozitivele optice sunt acelea care convertesc sunetul in variatie de intensitate luminoasa, de obicei in infrarosu, rareori in ultraviolet. Sunt dispozitive scumpe, usor de detectat si sunt folosite numai in cazurile in care nu este timp pentru alte "pregatiri". Un bun exemplu ar fi dispozitivele cu laser infrarosu, care convertesc interferometric vibratiile geamului incaperii in care se poarta o discutie confidentiala, in sunete audibile. Sunt dispozitive practice, care permit supravegherea de la o distanta apreciabila (pana la zeci de metri), fara sa fie nevoie sa intri in campul supravegheat. Au dezavantajul dependentei de conditiile de mediu, de tipul constructiv al cladirii si faptului ca necesita vizibilitate directa cu un anumit unghi de incidenta. Sunt echipamente scumpe si greu de procurat.
